elefanti

Elefantul (Elephantidae) (greaca veche: ἐλέφαντ- [eléfant-]ἐλέφᾱς [eléfās]) face parte din familia Proboscidea (animale cu trompă). Fac parte din categoria celor mai mari animale patrupede terestre, care la naştere cântăresc 100 kg. Perioada de gestaţie durează 20 - 22 de luni.

Cel mai în vârstă animal în captivitate a avut 86 de ani şi a trăit în Taipei, Taiwan. Greutatea medie a unui elefant este de 2-5 tone, atingând o înălţime de 4 m. Recordul l-a atins un mascul din Damaraland, Namibia (1978) care a avut 4,21 m înălţime şi o lungime de 10,39 m.

Acest mamifer uriaş a fost şi este vânat de către braconieri pentru coarnele lor de fildeş foarte valoroase. Toate speciile de elefanţi sunt pe cale de dispariţie.[necesită citare] Elefantul este singurul mamifer care nu poate sări.[necesită citare]

Un elefant alb reprezintă un lucru care pare să aibă valoare ridicată, dar al cărui cost (în special cel de întreţinere) depăşeşte beneficiul pe care îl aduce, prin urmare fiind un pasiv. Termenul provine de la elefanţii albi sacri îngrijiţi de monarhii din Asia de Sud-Est - Burma, Thailanda, Laos şi Cambodgia. Deţinerea unui elefant alb, era privită (şi încă mai este în Thailanda şi Burma) ca semn al faptului că monarhul este un om drept iar regatul este binecuvântat cu pace şi prosperitate.[necesită citare] Tradiţia provine de la poveştile din scripturi care asociau un elefant alb cu naşterea lui Buddha.[necesită citare] Din cauză că animalele erau considerate sacre şi există legi prin care se interzice punerea lor la muncă, primirea unui "cadou" sub forma unui elefant din partea monarhului era în acelaşi timp o binecuvântare şi un blestem: binecuvântare din cauza sacralităţii animalului şi un blestem pentru ca animalul nu putea fi practic folosit la diferite munci


Bristol Brabazon, un avion construit de către Bristol Aeroplane Company (BAC) în 1949 pentru a servi traficului transatlantic dintre Anglia şi Statele Unite. [1]
Saro Princess, un hidroavion al cărui prim zbor datează din 1952, după sfârşitul "Epocii de aur" a hidroavioanelor. Scopul era să fie utilizat de către Imperiul Britanic, dar pierderea imperiului şi apariţia de avioane terestre a dus la invalidarea proiectului înainte de primul zbor. Scopul era să fie echivalentul marin al Bristol Brabazon.
Hughes H-4 Hercules (tot un hidroavion), numit şi elefantul alb al lui Howard Hughes.
Concorde, un avion supersonic construit de către Aérospatiale şi BAC, al cărui scop era transportul intercontinental de mare viteză. Numai paisprezece exemplare au intrat în serviciu, deşi costurile de dezvoltare ar fi fost amortizate după sute de unităţi. [2] (Totuşi, Concorde a făcut un profit substanţial din operare pentru British Airways). Soarta geamănului sovietic Tu-144 a fost aproape identică.
Boeing 2707, un proiect pentru un avion supersonic care a fost anulat în 1971 din cauza poluării mediului şi costurilor ridicate de operare, după cheltuirea a 1.5 miliarde de $ şi construirea unei machete la scală.
Sistemul de transport spaţial al Statelor Unite (naveta spaţială) - există o controversă cu privire la costurile acestuia faţă de alte forme de transport spaţial, despre care se crede că sunt mai sigure şi mai ieftine.
Nimrod AEW 3. Un sistem de avertizare aerian. [3]
RAH-66 Comanche Un proiect abandonat pentru un elicopter uşor de recunoaştere şi apărare. Anulat după depăşirea mai multor bugete, întârzieri, anularea unor caracteristici, probleme cu greutatea şi performanţa scăzută a mai multor sisteme.
[modificare] Artă
Urna Waterloo Vase, cu o înălţime de 5 metri, cu o greutate de 20 de tone, confecţionată dintr-o singură bucată de marmură de Carrara. Împăratul Napoleon I al Franţei a văzut imensul bloc de marmură când trecea prin Toscana. A cerut să fie păstrat, probabil pentru a crea o urnă prin care să se comemoreze viitoarele lui victorii. Din cauza înfrângerii Fraţei din Războaiele napoleoniene, vaza a fost adusă în Anglia lui George IV, care a dispus finisarea vazei pentru a constitui punctul focal al noii săli Waterloo de la castelul Windsor. Din păcate, nici o pardoseală nu putea susţine greutatea acestei vaze, aşa că a fost mutată la Galeria Naţională în 1836. În 1906, Galeria a înapoiat vaza suveranului Edward VII care a pus vaza într-o grădină exterioară a Palatului Buckingham, unde se află şi în prezent